Omul e ca sticla neagră.
Nu știi ce-i lăuntrul său.
N-ai să știi cu ce gând vine,
Îl crezi rău și el e pâine,
Îl crezi bun și-i un călău
Pentru chiar sufletul său.

Tot ce e necunoscut pare minunat,
La vedere pare chiar deosebit,
Dar puține-s tot așa, dacă le-ai aflat
Și-ajungi să plângi descurajat.
De aceea e bine să nu fii grăbit,
La ce nu cunoști a zice: „bun venit.”

Mulți știu multe și se poate
Să știe unii lesne, alții greu,
Însă nimenea pe toate,
Acest lucru nu se poate,
Numai Unul Dumnezeu
Cunoaște ce e bine și ce-i rău.

Mulți știu astăzi să citească
Literele rând cu rând,
Dar puțini să adâncească
Hrana cea duhovnicească.
În zadar orbești citind,
Dacă n-adâncești trăind.

Cine vrea să știe multe
Trebuie să stea puțin.
Cunoștințele cu munca,
Ostenind întotdeauna,
Nu cu lenevia vin
Ca să ai doar capul plin.

Buna cunoștință
E ca un aur minunat.
Îl întărește în credință
Să ajungă la biruință
Pe-acel suflet însetat,
Pe cel ce e cu ea-nzestrat.
Amin.
(Duminică, 4 octombrie 2020)